GRAD, grade, s. n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, unghi, densitate etc.). Grad centesimal. Grad de latitudine. 2. Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau a unui polinom; maximul sumei exponenților necunoscuților dintr-un termen al ecuației. ◊ Ecuație de gradul întii (sau al doilea etc.) = ecuație a cărei necunoscută e la puterea întîi (sau a doua etc.). 3. Raport între valoarea unor mărimi și unitatea lor de măsură. ◊ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. II. 1. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-o serie de stări, situații, aspecte). ◊ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ◊ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 2. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituții, dintre prevederile unor dispoziții etc.; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcții; p. ext. locul pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcții; persoană care ocupă o anumită funcție în această ierarhie. – Fr. grade (lat. lit. gradus).