GONI, gonesc, vb. IV. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; (prin restrictie) a alunga vînatul spre locul de pîndă al vînătorilor. ◊ Refl. Păsările. . . se goneau printre ramuri (DEMETRESCU). ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna. – Slav (v. sl. goniti).