girație sf [At: MDT / Pl: ~ii / E: fr giration, it girazione] (Teh) Mișcare de rotație.

GIRAȚIE s.f. Mișcare de rotație, mișcare circulară. [Gen. -iei, var. girațiune s.f. / < fr. giration].

GIRAȚIE s. f. mișcare de rotație. (< fr. giration)

GIRAȚIE ~i f. Mișcare circulară; rotație. /<fr. giration

GIRAȚIUNE s.f. v. girație.

girație (desp. -ți-e) s. f., art. girația (desp. -ți-a), g.-d. art. girației; pl. girații, art. girațiile (desp. -ți-i-)

girație (-ți-e) s. f., art. girația (-ți-a), g.-d. art. girației; pl. girații, art. girațiile (-ți-i-)

girație s. f. (sil. -ți-e), art. girația (sil. -ți-a), g.-d. art. girației; pl. girații, art. girațiile (sil. -ți-i-)

GIRAȚIE mișcare unghiulară a unei aeronave în jurul axei de girație, definită ca axa perpendiculară pe axa longitudinală a aparatului și situată în planul său de simetrie.

GIRÁȚIE (< fr.; {s} lat. gyro „a învârti”) s. f. Mișcare de rotație a unui avion în jurul axei sale centrale de inerție (axă de g.) care este verticală la deplasarea orizontală a acestuia ◊ Moment de g. = moment al forțelor aerodinamice care se produce când portanța are o distribuție asimetrică. ◊ Raza de g. = distanța, față de o axă sau un punct, la care trebuie să se afle un punct, în care se consideră că ar fi concentrată masa unui corp, pentru ca momentul său de inerție să fie egal cu momentul de inerție al corpului considerat, în raport cu o aceeași axă sau cu un același punct.

GIRAȚIE s. v. rotație.

GIRAȚIE s. (TEHN., FIZ.) rotație. (Mișcare de ~.)