ghézeș, ghezeșuri, (ghezăș), s.n. (reg.) Garnitură de tren: „Când i vedé ghezășu / Nu-ț' mai usca sufletu” (Memoria, 2001: 93); „Pe vremea când încă n-o umblat ghezășu cel mic, de la Sătmar la Bixad...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). ■ Exclusiv în Trans. – Din magh. gõzõs „cu aburi; locomotivă” (MDA).