ghezeș sn vz ghezăș

❍ GHEZEȘ GHEIZĂȘ.

gheizăș sn vz ghezăș

ghezăș sn [At: VLASIU, A. 52 / V: gheizăș, ghezeș, ghiezăș / Pl: ~e / E: mg gözös] (Mgm; Trs) Tren.

ghiezăș sn vz ghezăș

❍ GHEIZĂȘ (pl. -se) sn. Maram. 🚝 Tren [ung. gözös].

ghézeș, ghezeșuri, (ghezăș), s.n. (reg.) Garnitură de tren: „Când i vedé ghezășu / Nu-ț' mai usca sufletu” (Memoria, 2001: 93); „Pe vremea când încă n-o umblat ghezășu cel mic, de la Sătmar la Bixad...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). ■ Exclusiv în Trans. – Din magh. gõzõs „cu aburi; locomotivă” (MDA).

ghezeș, ghezeșuri, (ghezăș), s.n. – (reg.) Garnitură de tren: „Când i vede ghezășu / Nu-ț’ mai usca sufletu” (Memoria, 2001: 93). – Din magh. gõzõs „cu aburi; locomotivă” (< gõz „abur”) (Țurcanu, MDA).

ghezeș, -uri, (ghezăș), s.n. – Garnitură de tren: „Când i vede ghezășu / Nu-ț’ mai usca sufletu” (Memoria 2001: 93). – Din magh. gõzõs „cu aburi” (din gõz „abur”) (Țurcanu).

ghézăș, s.n. v. ghezeș.