GAZDĂ (pl. -de) sm. și f. 1 Stăpîna sau stăpînul casei, în raport cu oaspeții pe care-i primesc: și el și gazda s’au sculat cu noaptea ’n cap (VLAH.); a trage în ~; ~ de hoți, cuib de hoți; cel ce adăpostește pe hoți în casa lui și tăinuește obiecte furate: e mai rău gazda lotrilor decît lotrul (ȚICH.); gazda de furi să se pedepsească ca furul (LEG.-CAR.); Ⓕ F: gazda bătăilor, cel ce primește bătăi de la toți ¶ 2 Locuință provizorie, odaie luată cu chiri într’o casă particulară ¶ 3 Tr.-Carp. Gospodar, om cu casă, cu dare de mînă, bogătaș [ung.].