GAURĂ (pl. găuri) sf. 1 Deschizătură sau adîncătură, mai mare sau mai mică, făcută într’un lucru (Mold., „bortă”): ~ mare; ~ adîncă; găurile fluierului; a se uita prin gaura broaștei; gaura inelului, acului, cheii; gaura urechii, pe unde se atîrnă cerceii; ~ în pămînt; ~ de șoarece, de șarpe; nu veți scăpa nici în gaură de șarpe (ISP.); doară nu s’o face ~ în cer 👉 CER² 1; a astupa o ~, Ⓕ a plăti o datorie: sumă cu care... ar fi putut astupa multe găuri (BR.-VN.) ¶ 2 Ⓕ Casă proastă, bordeiu ¶ 3 Celulă în fagur ¶ 4 👉 ARȘIC [lat. caula].