FRECA, frec, vb. I. Tranz. 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. ◊ Expr. A-și frecă mîinile == a-și trece mîinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția etc.). 2. A amesteca îndelung un aliment apăsînd cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. A fricționa. ♦ (Fam.) A bate. ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ Fig. A fi prea exigent cu cineva, a obliga pe cineva la sforțări prea mari. – Lat. fricare.