FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A produce un sunet asemănător cu al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflînd printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♦ Expr. A fluiera a pagubă = a fluiera în semn de părere de rău pentru o pagubă suferită, o neizbîndă etc. ♦ (Despre unele păsări) A produce sunete asemănătoare cu ale fluierului. ♦ Tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea prin fluierăturii. 2. A cînta din fluier. 3. A produce sunete ascuțite întrebuințînd un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vînt) A sufla cu tărie ; a șuiera. – Din fluier.