FIE¹ conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu « ori » și « sau », introduce o propoziție disjunctivă, exprimînd nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori (că). . ., ori (că). . . 2. (Urmat de « și » introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. – Lat. fiat.