DĂRĂPĂNA, ‼ DERĂPĂNA (-apăn) I. vb. tr. 1 A prăpădi, a aduce mari stricăciuni, a ruina: chiriașii i-au dărăpănat toată casa; arendașii derapănă pădurile și ecaretele moșiilor (FIL.); a-și ~ sănătatea ¶ 2 A doborî, a prăbuși, a nărui; Ⓕ: să-i dărapene cu armele domnia (ODOB.). II. vb. refl. 1 A se prăpădi, a se ruina: cetățile se dărapănă, orașele se pustiesc (VLAH.) ¶ 2 A se prăbuși, a se nărui: o ploaie vijelioasă, de crezi că se dărapănă munții (VLAH.) [lat. *derapĭnare].