DÎRMOIA vb. (Mold., ȚR) A cerne. A: Dîrmoiară și cernură, neghina de grîu să aleagă, nu putură. CANTEMIR, IST. ◊ Fig. Sfaturile greale se zbătea și lucrurile mari se dîrmoia. CANTEMIR, IST. B: Toate ce dîrmoniră și le aleseră de neghină și de pleavă. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: dîrmoni (ÎNDREPTAREA,LEGII). Etimologie: dîrmoi + suf. -a. Vezi și dîrmoi.