DUBALĂ, ‼ DUBEALĂ (pl. beli) sf. 1 Mold. Bucov. argăseală: în această tabăceală sau dubeală steteau pieile șase săptămâni (PAMF.); la cada cu dubală, cumătre lup, că nu-i de chip! (CRG.) ¶ 2 Mold. Trans. Ⓕ Ⓟ Om leneș, femeie sau vită leneșă, putoare, puturos după mirosul pieilor (PAMF.) (PȘC.) [rut. dubylo].