* DOMINA (-in, -inez) I. vb. tr. 1 A stăpîni (și în înțeles figurat) ¶ 2 A se înălța deasupra, a fi mai ridicat: în vîrful unui deal unde era o biserică ce domina tot satul (BĂLC.). II. vb. intr. 1 A domni peste; a avea putere nemărginită; Ⓕ: tăcerea ce domina în sală (EMIN.) ¶ 2 A fi în mai mare număr, în mai mare cantitate, a predomina. III. vb. refl. A se stăpîni [fr.].