DESFĂȘURA (-ășur, -ășor) I. vb. tr. 1 A desface, a destinde, ceea ce era înfășurat: desfășură una din multele legături cu merinde (GN.); F: Miron își desfășura în minte toate amănunțimile (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ) A desvolta: a desfășurat o mare activitate. II. vb. refl. 1 A se desface ceea ce era înfășurat: ghemul nici nu se desfășura, nici nu se încurca (ISP.) ¶ 2 A se întinde înaintea ochilor: trebuie să vază din pridvor priveliștea încîntătoare care se desfășură (BR.-VN.) [înfășura].