CHIETISM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii; p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Pr.: chi-e-. – Var.: cvietism s. n.] – Din fr. quiétisme.

chietism sm [At: LM / P: chi-e~ / V: cvi~, qui~ / E: fr quiétisme] Doctrină idealistă mistică, care predică ideea de resemnare, acceptare a propriului destin și contemplația pasivă.

CHIETISM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietism s. n.] – Din fr. quiétisme.

CHIETISM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negînd importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște].

CHIETISM/CVIETISM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme)

CHIETISM m. 1) Concepție etico-religioasă, condamnată de biserică, care preconizează contemplația mistică și neagă importanța practicilor rituale. 2) Concepție care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Sil. chi-e-] /<fr. quiétisme, lat. quietismus

cvietism sm vz chietism corectat(ă)

CVIETISM s.n. v. chietism.

QUIETISM s.n. v. chietism.

CVIETISM s. n. elem. chietism.

quietism n. doctrină mistică a celor ce predicau o lăsare absolută în voia lui D-zeu și neglijau cu totul practicele exterioare.

*chietízm n. (d. lat. quietus, liniștit. V. încet). Filoz. Doctrină mistică a celor ce predicaŭ o lăsare absolută în voĭa luĭ Dumnezeŭ, adică în lene. (Șefu eĭ cel maĭ cunoscut a fost călugăru Spaniol Molinos, în sec. 18).

quietíst, quietízm, V. chiet-.

chietism (desp. chi-e-) s. n.

!chietism (chi-e-) s. n.

chietism (sil. chi-e-)/cvietism (sil. cvi-e-) s. n.

cvietism v. chietism

cvietism s. n. Concepție moral-religioasă inițiată în 1675 de teologul spaniol Malinos, condamnată de Biserică, potrivit căreia în scopul mântuirii nu sunt necesare practica rituală și faptele bune, dându-se prioritate contemplării mistice. ♦ Orice concepție care recomandă o atitudine pasivă și contemplativă față de lume pentru dobândirea liniștii sufletești [Var.: chietism s. n.] – Din fr. quiétisme.

quietism s. n. v. cvietism.