Definiția cu ID-ul 1376209:
Explicative DEX
CUVÎNTĂTOR, -OARE, cuvîntători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cuvîntă (1); care are însușirea de a vorbi. 2. S. m. și f. Orator, vorbitor. – Din cuvînta + suf. -(ă)tor.
CUVÎNTĂTOR, -OARE, cuvîntători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cuvîntă (1); care are însușirea de a vorbi. 2. S. m. și f. Orator, vorbitor. – Din cuvînta + suf. -(ă)tor.