CUTREIERA, cutreier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera cîrcumile (TEODORESCU). 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinde. Au fost felurile acele popoare ce s-au cutreierat pe aci (ODOBESCU). [Var.: (reg.) cutriera vb. I] – Lat. contribulare.