CUTREERA (-eer), Mold. Bucov. CUTRIERA (-ier) I. vb. tr. A străbate în lung și în lat, a colinda de la un capăt la altul, a perinda: călugări de ai Popei cutreerau țările și cercau să le papistășească (ISP.); cutrierînd așa lumea au dat, într’o pădure, de o curte foarte frumoasă (SB.). II. vb. refl. A se perinda: să ne cercăm a descurca ițele istorice prin care s’a cutreerat această legendă (ODOB.) [lat. contribulare].