CURCUBEU, ❍ CURCUBĂU (pl. -bee) sn. 1 🌦 Meteor în formă de arc imens, de colorile prismei, care se arată pe bolta cerească cînd razele soarelui se resfrîng în picăturile de apă care plutesc în atmosferă (🖼 1703): Un brîu de foc pe cer s’arată, Iar noi îi zicem curcubeu (COȘB.); pr. ext.: soarele aprinde curcubee în norul de pulbere ce se ridică (VLAH.); pahare de cleștar pe ale căror dungi lumina lămpii joacă în mici curcubee (DLVR.) ¶ 2 🌿 Plantă, cu flori mari, roșii-purpurii, numită și „barba-împăratului”, „floarea cununii”, „flocișele” sau „flocoșică” (Agrostemma coronaria) (🖼 1704).