† CURA¹ (cur) I. vb. tr. 1 ‡ A curăți ¶ 2 A curăți de coaje (poame, ouă, etc.); a curăți de foi porumbul ¶ 3 † A face curătură, a curăți de rădăcini (o pădure tăiată): clăcașul să nu poată să facă curătură fără voia înscris a stăpînului coprinzătoare unde și cît loc să cure (LEG.-CAR.) ¶ 4 ‡ A nimici, a prăpădi. II. vb. refl. ‡ A se scuza, a se desvinovăți [lat. curare].