CUPĂ¹ (pl. -pe) sf. 🏺 1 Vas de băut, pocal, năstrapă (🖼 1680): să împle cupele cu vin și-om lega frăție de cruce (EMIN.) ¶ 2 Trans. Ulcică: cupele, ulcele mici în număr de 30-50, ... după cununie se împart fetelor și nevestelor mai tinere (PĂC.) ¶ 3 Pahar cu picior, foarte larg la gură, în care se bea de obiceiu șampanie (🖼 1681) ¶ 4 🐑 Mic vas de lemn care se leagă de niște ațe deasupra găleții în care se mulg oile (🖼 1682): întoarse capul ... fără să zică un cuvînt de mulțumire baciului ce-i întinse cupa (GN.) ¶ 5 🏚 Căuș, blid, ciutură la roata morii de apă: cărăbușii ... încep a se învîrti în jurul sulului ... ca și cupele de la roata unei mori (MAR.) ¶ 6 Trans. Măsură de capacitate, pentru solide de aproape un litru și jumătate: îi mai dădu o ~ de fărină (RET.) ¶ 7 Maram. † Vas pentru măsurat lichide, de aproape un litru, azi ieșit din uz (BRL.) ¶ 8 🌿 CUPA-VACII, plantă cu tulpina acățătoare, cu flori mari albe ce seamănă cu zorelele (Calystegia) (🖼 1685) ¶ 9 🌿 CUPE pl. Plantă cu tulpina foarte scurtă care face o singură floare albastră-azurie; crește prin pășunile de la munte (Gentiana acaulis) (🖼 1684) [lat. cuppa].