CULEGE (-leg) I. vb. tr. 1 A aduna, a strînge de ici de colo, din diferite locuri: ~ flori; albina culege mierea de pe flori; ~ monede, timbre; (P): a ales pînă a cules, după ce a ales mult, a luat ce e mai prost ¶ 2 A rupe, a aduna poamele: ~ nucile, strugurii ¶ 3 📰 A zețui, a compune literă cu literă textul unui manuscris. II. vb. refl. A se aduna, a se strînge dintr’un loc sau din diferite locuri: banii nu se culeg de la trunchiu, ca surcelele (CRG.) [lat. colligĕre].