CRESTA, crestez, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe suprafața sau pe marginea unui obiect; a tăia în ceva făcînd colți, dinți. ♦ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; $fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.