cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol. kuternoga, șchĭop, olog. d. noga, picĭor. Cp. și cu vsl. konsŭ, kusŭ, cu coada retezată, konsŭ, bucată. V. chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl. Sud. Chitonoage, picĭoroange. Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare).