COPCĂ² (pl. -ci, -ce) sf. 1 Gaură, spărtură în ghiața unui rîu sau unui heleșteu, făcută pentru a pescui, a scoate apă sau spre a da putință peștilor să răsufle (Mold. „produh”, „produf”): fă o ~, bagă coșul tău cel mare în ~, și mîne, din zori ... va fi încărcat cu crapi (DLVR.) ¶ 2 (P) A se duce pe ~, a) a se prăpădi; b) a-și pierde rostul, cinstea, etc.: v’ați dus pe ~ cu toată șmicheria voastră (CRG.) ¶ 3 Gaură adîncă în albia unei ape: Putna ... se toarnă toată în copci adînci, și fierbe de mînie (VLAH.) ¶ 4 pl. Gropițe făcute în maluri spre a înlesni suișul ¶ 5 Săritură, săltătură: javra ... făcu două copce și trecu arsă pe alături (SAD.) [srb. kopkati „a săpa”].