9 definiții pentru contraccie
Explicative DEX
CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.
CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contracciu, ~ie smf [At: I. GOLESCU, C. 135 / Pl: ~ii / E: contract + -ciu] (Înv) Concesionar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
contractant, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 131 / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Si: (înv) contractier, contractuitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* CONTRACCIU sm. † Cel ce ia în întreprindere de la Stat o lucrare publică, o furnitură, etc., antreprenor [contract].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
* CONTRACTANT adj. și sm. Care contractează [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Învechit) Persoană care închere un contract de concesiune; concesionar. Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. ◊ (Peiorativ, astăzi rar) Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
CONTRACCIU s. v. concesionar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contracciu s. v. CONCESIONAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
contracciu, contracciisubstantiv masculin contraccie, contracciisubstantiv feminin
- 1. Persoană care încheie un contract de concesiune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: concesionar
- Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. DLRLC
- Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137. DLRLC
-
etimologie:
- Contract + -giu. DEX '98 DEX '09