* CON (pl. -nuri) sn. 1 📐 Suprafață geometrică descrisă de o dreaptă (numită „generatoare”) care trece printr’un punct fix (numit „vîrf” și se razimă pe o curbă (numită „directoare”) sau e tangentă la o suprafață ¶ 2 📐 Corp geometric, de forma unei căpățîni de zahăr, format prin învîrtirea unui triunghiu dreptunghiu în jurul uneia din laturi (🖼 1410); ~ trunchiat, conul căruia-i lipsește partea superioară, care a fost retezată printr’un plan; ~ oblic, conul a cărui înălțime e oblică față de planul bazei ¶ 3 📻 ~ de lumină, mănunchiul de raze de lumină care pleacă dintr’un punct luminos oare-care și cad pe o suprafață depărtîndu-se unele de altele ¶ 4 📻 ~ de umbră, spațiul ocupat de umbra pe care o proiectează un corp, de obiceiu sferic ; ~ul de umbră al pămîntului, umbra pe care o proiectează în spațiu pămîntul luminat de soare; cînd luna trece în această umbră, e eclipsă de lună ¶ 5 🌿 Cucuruzul de pin și al altor conifere ¶ 6 🐙 Un fel de scoică din mările tropicale [fr. cône].