COJOC (pl. -oace) sn. 👕 Haină țărănească, cu mîneci, făcută din piei de oaie sau de miel, cu lînă cu tot (🖼 1367): patru frați într’un ~ (ghicitoare despre „nucă”); (P): a-și teme sau a-și păzi cojocul, a-i fi teamă de bătaie, a se feri să nu pățească ceva; a-și întoarce ~ul pe dos, a se face din bun rău; a nu căuta cuiva sau a nu-l întreba de ce-i e bun ~ul, a nu lua în seamă cine e, a nu-i păsa de situațiunea persoanei; 👉 AC [vsl. kožuhŭ].