coeziune sf [At: GHICA, S. 115/ V: (rar) cohe~ / P: co-e-zi-u-ne / Pl: ~ni / E: fr cohesion] 1 Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide, lichide și gazoase de a se menține unite, datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor. 2 (Fig) Legătură internă strânsă Cf coerență (1).