CLĂTI (-tesc) I. vb. tr. 1 ‡ A urni, a clinti, a mișca din loc ¶ 2 A sdruncina, a zgudui ¶ 3 Trans. A scutura, a mișca ușor: Munții vîrful își clătesc (ALECS.) ¶ 4 A curăți spălînd cu apă și frecînd (vorb. de vase); a-și ~ gura, a o spăla cu înghițituri de apă: să clătești gura de trei ori pe zi cu vitriol clocotit (ALECS.) ¶ 5 A spăla rufele de săpun, a le limpezi în cea din urmă, apă. II. vb. intr. Trans. A scutura, a clătina, a mișca ușor: bătrîna a ieșit clătinînd din cap (NEGR.); Hm! tu tot clătești din coadă (RET.). III. vb. refl. 1 A se urni, a se clinti, a se mișca din loc: un fir de păr nu se va ~ din capul Înălțimii Tale (NEGR.) ¶ 2 A se mișca ușor, a se clătina: mi se clătește o măsea ¶ 3 A se sgudui, a ce sdruncina, a se cutremura: încăperea se ~ din temelie (DLVR.) [vsl. klatiti].