CINIC l. adj. 1 Privitor la sau făcînd parte din acea sectă de filosofi greci cari nesocoteau buna cuviință și ai cărei membri mai cunoscuți sînt Antistene și Diogene ¶ 2 Nerușinat, fără rușine, obscen: cîți trîntori... nu-și plimbă mîndria și ~a mulțumire de sine! (VLAH.). II. sm. Filosof grec din numita sectă [fr. cynique].