CINE, pron. 1. (Interogativ; servește pentru a întreba despre o persoană necunoscută sau neamintită în cursul vorbirii) Cine-mi iese înainte ? Cine-mi luminează pragul ? (CERNA). ♦ Expr. Cine (mai) știe !?=nu știu, nu cunosc problema. Cine știe ce (sau cine, unde etc.) = (cu sens nehotărît) mai știi. . . ♦ Ce fel (de om). Tu nu știi cine-i mămuca (CREANGĂ). 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis. . . ♦ Expr. Are (sau n-are) cine sau este (sau nu este) cine = (nu) există om care, (nu) se găsește persoană care. . . 3. (Nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Zică cine ce va vrea (JARNIK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. cui] – Lat. *quene (= quem).