CERCA (cerc) I. vb. tr. 1 † A căuta: sînta Duminică au întrebat-o ce cearcă? (SB.); numai o căsuță se mai vedea în capul satului la care să nu-și fi cercat norocul (RET.) ¶ 2 A cerceta, a iscodi: un lipcan alerga înainte ca să cerce drumul și să deschidă calea (ODOB.) ¶ 3 A încerca, a ispiti: te-ai încumeta să-ți cerci puterile cu el? (RET.); dacă nu mă crezi, căpitane, cearcă de vezi (ALECS.) ¶ 4 A proba, a face probă, a pune la probă: ~ o haină; cercară toate femeile condurul, și la nici una nu se potrivi (ISP.); ¶ 5 A suferi, a îndura, a încerca: trei groaznice focuri , a cercat acest oraș (NEGR.) ¶ 6 A-și da osteneala, a se sili: sta lîngă dînșii cercînd a-i îmbărbăta (ODOB.). II. vb. refl. A încerca, a se sili: se cerca în tot felul să-i taie pofta de plecare (ISP.) [lat. cĭrcare].