BURDUHOS I. adj. Burtos, pîntecos, cu pîntecele mare: Am un popă ~, Mînă porcii în jos (GOR.) (ghicitoare despre „cocoș”); f. (despre femei) borțoasă, însărcinată: Tătarcele cele burduhoase le spinteca și punea copiii prin pari (NEC.); pr. ext. (despre lucruri): ia deci în brațe cea ploscă burduhoasă și-ți răcorește gîtlejul (NEGR.). II. BURDUHOȘI sm. pl. Trans. Flăcăii cari umblă pe ulițe travestiți în ziua cînd începe postul de Paști și cu niște nuiele de mesteacăn, legate laolaltă ca o mătură, bat pe cine întîlnesc în cale (VIC.) [burduh].