buhaci² sm vz buhaș¹

buhaci¹ sm [At: DA / V: ~hac¹, puhace^[1], puh~^[2] / Pl: ~ / E: buhă + -aci] Specie de buhă nedefinită mai îndeaproape.

buhaci s.m. v. buhaș¹.

buhac² sm vz buhaș¹

buhac¹ sm vz buhaci

buhaș¹ sm [At: ȘEZ. II, 151/22 / V: ~ac², ~ci², ~hus / Pl: ~i / E: nct] 1 Copac scund, cu coroana rotundă, întinsă spre pământ. 2 (Spc) Brad (scund) de calitate inferioară Cf brad, jneapăn, (reg) târș. 3 Tufiș.

buhus sm vz buhaș¹

buhac s.m. v. buhaș¹.

buhaș s.m. (bot.; reg.) 1 Copac scund cu coroana rotundă, cu crengile întinse pe pămînt. 2 Brad scund, bătrîn. 3 Tufiș. • pl. -i. și buhac, buhaci s.m. /cf. bufoi.

BUHAȘ sm. Mold. Tr.-Carp. 🌳 Brad mic, închircit cu crengile întinse la pămînt.

BUHAȘ, buhași, s. m. (Reg.) Brad mic, pipernicit și cu crengi dese.

buhaș v. cântecul bradului.

buhaș, buhași, (buhaz, bohaș, buhău), s.m. (reg.; înv.) 1. Brad: „Bohaș o brad, tăt una vorbă e aceia; tare-i brad, tare-i bohaș, fără numai că bradu' e mai bun, mai pestriț” (Papahagi, 1925). ■ „La munte, colibele se acoperă cu scoarță de buhaș ce se aduce din prăval (= vale, povârniș). Dacă păcurariul moare în munte, nu-l aduce în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarță de buhaș și așa îl bagă în groapa lui gătită” (Bud, 1908). ■ Atestat în forma buhaci în zona Făgăraș, ca var. pentru brad (Abies Alba) (Borza, 1968). 2. Brad scurt, cu crengi întinse roată la pământ; jneapăn; „brad pitic, împilat, jneapăn” (Precup, 1926). ■ (top.) La Buhași, deal mic în Moisei (Mihali, 2015: 106). – Sufixul (-aș) ar putea indica un diminutiv, iar cuvântul de bază ar putea fi un der. din borhălău „copac sau brad mare”, cf. var. bohaș.

buhaș, buhași, (buhaz, bohaș, buhău), s.m. – (reg.; bot.) 1. Brad: „Bohaș o brad, tăt una vorbă e aceia; tare-i brad, tare-i bohaș, fără numai că bradu’ e mai bun, mai pestriț” (Papahagi, 1925); „La munte, colibele se acoperă cu scoarță de buhaș ce se aduce din prăval (= vale, povârniș). Dacă păcurariul moare în munte, nu-l aduce în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarță de buhaș și așa îl bagă în groapa lui gătită” (Bud, 1908). Atestat în forma buhaci în zona Făgăraș, ca variantă pentru brad (Abies Alba) (Borza, 1968). 2. Brad scurt, cu crengi întinse roată la pământ; jneapăn (Bilțiu, 1996). „Brad pitic, împilat, jneapăn” (Precup, 1926). – Et. nec. (MDA). Sufixul (-aș) ar putea indica un diminutiv, iar cuvântul de bază ar putea fi un der. din borhălău „copac sau brad mare”, cf. var. bohaș.

buhaș, -i, (buhaz, bohaș, buhău), s.m. – (bot.) 1. Brad: „Bohaș o brad, tăt una vorbă e aceia; tare-i brad, tare-i bohaș, fără numai că bradu’ e mai bun, mai pestriț” (Papahagi 1925); „La munte, colibele se acoperă cu scoarță de buhaș ce se aduce din prăval (= vale, povârniș). Dacă păcurariul moare în munte, nu-l aduce în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarță de buhaș și așa îl bagă în groapa lui gătită” (Bud 1908). Atestat în forma buhaci în zona Făgăraș, ca variantă pentru brad (Abies Alba) (Borza 1968). 2. Brad scurt, cu crengi întinse roată la pământ; jneapăn (Bilțiu 1996). „Brad pitic, împilat, jneapăn” (Precup 1926). – Sufixul (-aș) ar putea indica un diminutiv, iar cuvântul de bază ar putea fi *buhalău, ca der. din borhălău „copac sau brad mare”.