5 definiții pentru brianță
Explicative DEX
BRIANȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.
BRIANȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brianță s.f. (fran.) 1 Strălucire. 2 Fig. Splendoare, măreție. Dă dovadă de prea multă brianță. • sil. bri-an-. pl. -țe. /<fr. brillance.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRIANȚĂ s. f. 1. strălucire. 2. (fig.) splendoare, măreție, pompă. (< fr. brillance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brianță s. f. (franțuzism; livr.) Strălucire ◊ „A.B. [este] inteligent cu măsură (iată o supremă probă de electrificare interioară: să înțelegi și că uneori prea multă brianță strică).” Cont. 3 XI 78 p. 8. ◊ „[...] aparatul lui I.M. își dă drumul cu brianță, plutește peste livezi, peste câmpuri, parcă peste însuși spațiul mioritic [...]” R.l. 17 IV 80 p. 2 (din fr. brillance; DMC 1970; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
brianță s. f. (sil. bri-an-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bri-an-ță
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brianțăsubstantiv feminin
- 1. Strălucire. DEX '09 DEX '98 MDN '00 DCR2sinonime: strălucire
- A.B. [este] inteligent cu măsură (iată o supremă probă de electrificare interioară: să înțelegi și că uneori prea multă brianță strică). Cont. 3 XI 78 p. 8. DCR2
- [...] aparatul lui I.M. își dă drumul cu brianță, plutește peste livezi, peste câmpuri, parcă peste însuși spațiul mioritic [...] R.l. 17 IV 80 p. 2. DCR2
-
- 2. Măreție, pompă, splendoare. MDN '00sinonime: măreție pompă splendoare
etimologie:
- brillance DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.