Definiția cu ID-ul 1138595:
Regionalisme / arhaisme
BETEJIE s. f. (Mold.) Vătămare, rană. Fu croit și zdrumicat și fript pre grătariu și ieși sănătos, fără nice o betejie. DOSOFTEI, VS. Etimologie: beteag + suf. -ie. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. betejeală (2), betejune. corectat(ă)