behavorist - definiție Ortografic și paradigmă | dexonline

O definiție pentru behavorist

Ortografice DOOM

behavorist s. m., pl. behavoriști; f. sg. behavoristă, pl. behavoriste

Intrare: behavorist

behavorist substantiv masculin

substantiv masculin (M9)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	behavorist	behavoristul behavoristu‑
nominativ-acuzativ	plural	behavoriști	behavoriștii
genitiv-dativ	singular	behavorist	behavoristului
genitiv-dativ	plural	behavoriști	behavoriștilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „behavorist”