Definiția cu ID-ul 562898:

Explicative DEX

băltăréț, -eáță adj. pl. ețĭ, ețe (d. baltă după pădureț. De baltă: păsărĭ băltărețe). Subst. Locuitor de la baltă. S.n. Vîntu cald și ploĭos de sud (Munt.) saŭ de est [R.S.]. V. vînt.

Exemple de pronunție a termenului „băltăreț”

Visit YouGlish.com