ASCULTARE A da cuiva o clipă de ascultare = A da cuiva atenție, importanță: Nu e cine să-ți dea o clipă ascultare. (MIHAI BENIUC) A fi (încă, tot) sub ascultarea părinților (înv.) = A fi minor: − Măria ta, am un fecior, care mă căuta când era acasă la mine sub ascultarea mea; dar acum, de când este sub ascultarea Măriei tale, nu mai vrea să știe de mine. (P. ISPIRESCU) A fi (sau a rămâne, a sta etc.) sub ascultarea cuiva = A face voia cuiva: Numai când ești sub ascultare ai motiv binecuvântat să lipsești de la rugăciuni, căci ascultarea este mai mare decât rugăciunea. (ILIE CLEOPA) A fi sub ascultarea cuiva (Mil.; înv.) = A fi sub comanda sau autoritatea cuiva, a fi subordonat cuiva: Aceștia [călărașii de țară] stau subt ascultarea hatmanului. (NICOLAE BĂLCESCU) A fi (sau a se afla, a rămâne, a sta etc.) sub ascultarea cuiva (înv.) = A fi (sau a se afla etc.) în slujba, sub autoritatea, în stăpânirea cuiva, a fi dependent de cineva, a asculta de cineva: Fiul de împărat rămase sub ascultarea hoțului, ca să învețe meșteșugul de la dânsul. (P. ISPIRESCU) Dat de (sau spre, la) ascultare (bis.; înv.) = Orânduit (ca o pedeapsă) să slujească în cinul călugăresc: Tânărul a fost dat la ascultare la o mănăstire din apropiere.