ACRU, -Ă A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva = A fi plictisit, sătul de ceva (sau de cineva): Am arătat, într-un rând, că aceste prafuri și alifii ale liberalilor le-am luat de ni-i acru sufletul de ele și tot rău. (MIHAI EMINESCU) Mi-i acru sufletul de atâta îmblet. (I. G. SBIERA) A-i veni acru (de ceva sau de cineva) = A fi sătul, plictisit: I se urâse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață până seara. (P. ISPIRESCU) Mulți doresc singurătatea, / Dar eu de ea sunt sătul: I-am cunoscut bunătatea, / Mi-a venit acră, destul… (B. P. HASDEU) A se sătura de ceva ca de mere acre (sau pădurețe) = A fi plictisit, dezgustat (de ceva): Ei, m-am săturat de contăș ca de mere acre. […] Fa, fa Ioană, du-te de zi cuconașului să tacă, că m-am săturat de mojică ca de mere pădurețe... îmi vine acru... (VASILE ALECSANDRI) A se uita (cam) acru la cineva = A privi la cineva chiorâș, neprietenos: − Bine, voinice, zise împăratul, uitându- se la dânșii cam acru oarecum; a veni ea și vremea aceea… Dar acum, deodată, ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. (ION CREANGĂ) Vulpea când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri = Se spune despre cel ce afirmă că nu dorește un lucru pe care, de fapt, îl vrea, dar nu-l poate obține: Nu știu de ce caut cu obstinație să-l urâțesc, să-i găsesc cusururi. Sunt ca vulpea care nu ajunge la struguri și zice că sunt acri. (NORA IUGA) Ori vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri, ori C.R. chiar este o mamă devotată, capabilă să-și sacrifice cariera de dragul familiei. (http://www.puterea.ro)