ÎNVOIOȘA (-oșez) vb. tr. și refl. A (se) face mai voios, mai cu voie bună, a (se) înveseli: noi ne-om duce pînă la împăratul... că poate l-om mai ~ ceva (SB.); au adeverit tuturor boierilor ce era cu dînsul să nu poarte nici o grijă... și așa toți s’au învoioșat (NEC.); cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa (SB.).