ÎNHĂMA (-ham) I. vb. tr.: A pune hamurile pe cal (spre a putea trage trăsura, căruța, etc.): du-te de spune surugiilor să înhame poștalionii la trăsura cea galbenă (ALECS.); ~ trăsura, a pune calul sau caii la trăsură ¶ 2 Ⓕ F Trans. A înhăța, a înșfăca: mi ți-l înhamă de guler și hai cu el pe trepte în sus la împăratul (RET.). II. vb. refl. Ⓕ A se apuca de o muncă grea, serioasă: m’am înhămat la muncă serioasă (BR.-VN.); sprinten și harnic se înhamă la toate, (și) pe toate le face cu drag (VLAH.).