ÎNHĂȚA (-haț) vb. tr. A apuca cu violență, a înșfăca: ~ pe cineva de gît, de mînecă; îl înhățase... cu ghiarele ca o gaiță spurcată și nu-l slăbea nici cît ai da în cremene (ISP.); înhață purcelul de coadă, să nu fugă (DLVR.); înhăță scripca din mîna lăutarului (GN.) [haț!].