ÎNAINTE, NAİNTE I. adv. și prep. 1 Arată o prioritate de timp sau de loc: a merge, a porni ~; pleacă ~; eu voi veni mai tîrziu; cu o zi ~; ~ cu trei zile, cu o săptămînă; a da banii ~, plăti ~; a ieși ~, a ieși în calea cuiva, a-l întîmpina; i-au ieșit înainte Domnul cu mare alaiu în tîmpinare (LET.); a apuca ~ 👉 APUCA; de acum ~, de azi ~, de aci ~, de acum, de azi încolo; zi, spune ~! zi, spune mai departe! continuă! (P): la plăcinte ~ și la război înnapoi, la cîștig sau la folos în frunte, cel dintîiu, iar la nevoie, la muncă, cel din urmă; mai ~, mai departe, mai încolo: vezi mai ~; de mai ~, mai de mult: o știam de mai ~; ~ vreme, mai ~ vreme, în vremile de demult, în vremurile trecute: înainte vreme... cronicari, istoriografi... înregistrau... cele ce se petreceau (I.-GH.); ~ de: ~ de prînz; ~ de Crăciun; ~ de aceasta; ~ de toate; gîndește-te, ~ de a răspunde ¶ 2 ÎNAINTEA (construit cu genit.): înaintea mea, înaintea noastră, înaintea prînzului, înaintea morții; cu înțelesul de „în față”: ~ judecătorului, judecății; ce putem noi face ~ Lui Dumnezeu (CRG.); parc’ar fi văzut sînge ~a ochilor (DLVR.). II. interj. ÎNAINTE! Strigăt de îmbărbătare, îndemnînd pc alții să înainteze: Iată-ne ajunși! încă un pas. Ura! ~! ura! (ALECS.) [în + ainte].