20 de definiții pentru învârti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂRTI, învârt, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (în jur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învârtesc] – Cf. sl. vrŭtĕti.

învârti [At: NEGRUZZI, S. I, 54 / V: (reg) vârti / Pzi: ~tesc / E: slv врштети] 1-2 vtr A (se) mișca în cerc sau în jurul axei sale Si: a (se) roti. 3-4 vtr A (se) răsuci. 5 vr (Pop) A se ~ ca un cui într-o căldare A se agita fără rost, fară a face nici o treabă. 6 vt (Pop; îe) A suci, a ~ A roti în gol. 7 vr (Pfm; îe) A se ~ casa (locul, capul sau pământul) cu cineva A avea amețeli. 8 vr (Îae) A se simți rușinat. 9 vt (Pop; îe) A se ~ într-un călcâi A fi iute la treabă. 10 vt (Îe) A-și ~ ochii A privi în toate direcțiile. 11-12 vtr (Pop; îe) A ~ hora (sau a se ~ în horă) A juca într-o horă. 13 vr (Fam; îe) A se ~ pe lângă cineva (sau în jurul cuiva) A căuta să câștige simpatia sau bunăvoința cuiva. 14 vt (Pfm; îe) A ~ pe cineva pe degete A conduce pe cineva după plac. 15 vt A privi ceva pe toate părțile. 16 vt A mânui cu dibăcie o unealtă, o armă etc. 17 vi A amesteca în ceva cu lingura. 18 vr A se plimba dintr-o parte în alta fără scop Si: a se foi. 19-20 vtr (Fam; fig) A se îndeletnici cu afaceri dubioase. 21-22 vr (Fam; fig) A profita în mod (nemeritat sau) necuvenit de un concurs de împrejurări favorabile. 23 vt (Pop; îe) A ~ capul cuiva A convinge. 24 vt (Îae) A determina pe cineva să facă ceva. 25 vt (Îae) A câștiga dragostea unei fete. 26 vt (Îae) A stăpâni pe cineva. 27 vt (Pop; îe) A ~ de cap pe cineva A seduce. 28 vt A înfășura. 29 vt A întoarce arcul unui ceas, al unui mecanism. 30 vr (Îe) A se ~ ca funia în traistă A nu putea ține direcția în mers, fiind beat. 31-32 vr (Îe) A se ~ ca un prâsnel (A se mișca sau) a face ceva foarte repede. 33 vt (Înv; îe) A ~ dulapuri A umbla cu înșelătorii. 34 vt (Îvr) A conduce. 35 vt A administra. 36 vt (Îe) A ~ capital mare A investi o sumă mare de bani. 37 vt A proceda astfel încât lucrurile să iasă bine. 38 vr (Udp „de”) A face rost. 39 vt A acorda cuiva favoruri, încălcând legea. 40 vt A răsuci un obiect între degete. 41 vt (Șfg) A depăna.

ÎNVÂRTI, învârtesc, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (înjur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învârt] – Cf. sl. vrŭtĕti.

A SE ÎNVÂRTI mă ~esc intranz. 1) A face o mișcare de rotație (în jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza mișcări circulare; a se roti. Pământul se ~ește.~ casa (sau locul, pământul) cu cineva a fi apucat de amețeli. 2) A umbla încolo și încoace (fără rost). ◊ ~ ca o curcă chioară a umbla de ici până colo (încurcând lumea). 3) A folosi în mod conștient mijloace dubioase pentru a obține ceva. /în + sl. vrutĕti

A ÎNVÂRTI ~esc 1. tranz. 1) A face să se învârtească. ◊ ~ capul cuiva (~ pe cineva) a) a face pe cineva să-și piardă judecata; b) a amăgi pe cineva. ~ hora a dansa; a juca. 2) A întoarce pe toate părțile (cercetând cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibăcie; a mânui. ~ sapa. ~ arcul. ~ o armă.~ o treabă (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se îmbogăți pe căi necinstite. ◊ Învârte bine câștigă din gros (prin mijloace îndoielnice). /în + sl. vrutĕti

învârtì v. 1. a (se) întoarce împrejur: a învârti un baston; 2. fig. a mânui, a conduce: a învârti un capital; 3. a se roti: pământul se învârtește împrejurul soarelui; 4. a se ameți: mi se învârtește capul. [Lat. VERTERE].

ÎNVÎRTI, învîrtesc și învîrt, vb. IV. 1. Tranz. A mișca (ceva sau pe cineva) în cerc, a da o mișcare de rotație, a întoarce printr-o mișcare circulară; a roti; a suci; a răsuci. Ar număra cu voce tare de cîte ori se învîrte roata și ar stabili apoi, printr-o simplă înmulțire, distanța străbătută de căruță de la un punct la altul. GALAN, B. I 411. Un mecanism pe care să-l învîrți cu o cheie. C. PETRESCU, Î. II 68. Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul. NEGRUZZI, S. I 311. ◊ Refl. pas. Mielul gras încet, cu lene, se învîrte pe frigare. BELDICEANU, P. 53. ◊ Refl. Eu mi-am făcut un cîntec, Și n-aș fi vrut să-l fac, Dar fusul e de vină Că se-nvîrtea mereu, Și ce-mi cînta-nainte Cîntam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59. Pe deasupra bălții nagîții se-nvîrtesc. ALECSANDRI, P. A. 118. (Expr.) A se învîrti casa (sau locul, pămîntul etc.) cu cineva, se zice cînd cineva are amețeli sau se simte foarte încurcat, foarte rușinat. Cerca parcă să-și dea samă, să afle ce-i cu el și nu putea... se-nvîrtea odaia cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 35. Nu mi-e bine... pămîntul se învîrtește cu mine. BOLINTINEANU, O. 386. Vai de mine, se învîrtește casa cu mine. Toate le văd pe dos. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Complementul indică obiectul rezultat prin răsucirea părților componente) A răsuci cu mîna, între degete. Oamenii șopteau liniștiți, așezați pe răzor. Unii își învîrteau cîte-o țigară. DUMITRIU, N. 88. Mama [pîinea] plămădea Ș-o lăsa pînă dospea; Apoi colaci învîrtea, Pe lopată mi-i culca. ALECSANDRI, P. P. 390. ♦ (Însoțit de verbul «a suci», exprimă o repetare a mișcării de învîrtire) A întoarce în toate felurile, a potrivi pe toate părțile. Ia el punga, o sucește, o învîrtește. CREANGĂ, P. 44. Vine-mpărăteasa mînioasă și intră în boltă, ca să-și aleagă multe de toate. Tot învîrte și sucește. RETEGANUL, P. III 21. ◊ Fig. L-a băgat în judecăți, l-a sucit, l-a învîrtit și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19. ◊ Absol. Și nici una nici două... învîrte, sucește, trage, întinde. ȘEZ. I 258. ♦ (Cu complementul «ochii») A mișca în toate direcțiile, pentru a privi (în jur). Mănîncă flăcăul cu toți ai casei și-și tot învîrte ochi în jur. GALAN, Z. R. 65. ♦ Intranz. A mesteca. Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37. P-a lui mumă o găseau Din gură frumos cîntînd Și din drugă învîrtind. TEODORESCU, P. P. 559. 2. Tranz. (Cu complementul «horă») A juca, a dansa. Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza. REBREANU, R. I 125. Fete mîndre cari știau a învîrti și hora, dar și suveica. CREANGĂ, A. 1. Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94. Și ia pe nuna de mînă, Cu mireasa dimpreună, Și-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 182. ◊ Refl. Hora se învîrtea sub streșina unui nuc bătrîn. SADOVEANU, O. I 73. Lăutarii cîntă, hora se-nvîrtește. BOLINTINEANU, O. 10. 3. Tranz. (Cu privire la arme sau instrumente) A mînui. Brațul meu... Nu mai poate să învîrtească paloșul. ISPIRESCU, L. 12. Noi știm a învîrti sapa, coasa și secerea. CREANGĂ, A. 163. Și spre Dunăre-alerga, Hăulind și chiuind, Buzduganul învîrtind. ALECSANDRI, P. P. 59. 4. Refl. A umbla de colo pînă colo fără scop; a se foi. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz, pe urmă iar mă duc la el. PREDA, Î. 92. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vîrtejurile de fum. REBREANU, R. II 108. Începe a se învîrti prin casă cu neastîmpăr. CREANGĂ, P. 24. ◊ Fig. Tina Diaconu se învîrtea în jurul aceluiași subiect de conversație. C. PETRESCU, A. 473. ♦ A se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust). Cinci cămăruțe în care abia te poți învîrti. NEGRUZZI, S. I 70. 5. Tranz. Fig. A exercita o meserie, a se îndeletnici cu o treabă neprecisă (de obicei necinstită). Fusese zece ani factor poștal, pe urmă... învîrtise niște afaceri nelămurite. C. PETRESCU, Î. II 141. Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? REBREANU, R. II 66. Peruianu era un avocat mediocru, dar învîrtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHUȚĂ, O. A. 275. ◊ Expr. A învîrti capul (cuiva) = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată, a-l zăpăci. De ce caută să-i învîrtească el capul fetei? REBREANU, I. 25. A învîrti (pe cineva) pe degete v. deget. ♦ A procura cuiva o situație nemeritată, a face ca cineva să beneficieze de favoruri ilegale. Cei avuți i-am învîrtit eu pe la partea sedentară. CAMILAR, N. I 136. ♦ Refl. A obține o favoare sau un avantaj (datorită abilității, împrejurărilor favorabile etc.), a-i reuși o afacere necinstită; a scăpa dintr-un bucluc. Ne-om învîrti astăzi și de țigări. PAS, Z. IV 16. Ei bravo! Te învîrți, ai? C. PETRESCU, C. V. 125.

învîrt (nord) și -tésc, a v. tr. (vsl. vrŭteti și vratiti, rudă cu lat. vértere și invértere, a învîrti. V. răz-vrătesc, povortesc). Mișc în cerc: a învîrti o roată, o frigare, un baston (în aer jucîndu-mă). Fig. Mînuĭesc, întrebuințez: acest comerciant învîrtește (fr. roule) un mare capital. V. refl. Mă mișc în cerc, mă rotesc, mă întorc în prejuru meŭ saŭ al altuĭa: pămîntu se învîrtește în prejuru luĭ și al soareluĭ. Fig. Iron. Ocup un loc bun pin șiretenie: acest tînăr s’a învîrtit bine ocupînd un post bun. Baba asta e așa de șireată, în cît învîrtește lumea, e foarte șireată. A învîrti cuĭva capu, 1. a-l face să creadă ceĭa ce vreĭ tu, 2. a-l scoate din mințĭ. A ți se învîrti capu, a se învîrti lumea cu tine, a fi amețit, a avea amețelĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!învârti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârt, 2 sg. învârți, 3 sg. învârte, imperf. 1 învârteam; conj. prez. 1 sg. să învârt, 2 sg. să învârți, 3 să învârtă

!învârti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârt/învârtesc, imperf. 3 sg. învârtea; conj. prez. 3 învârtă/să învârtească

învârti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtesc/învârt, imperf. 3 sg. învârtea; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtească/învârtă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVÂRTI vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. frământa.

ÎNVÎRTI vb. 1. a (se) întoarce, a (se) răsuci, a (se) roti, a (se) suci, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.) 2. a răsuci, a roti, a suci, (pop.) a sucăli, (reg.) a rotila, a rotocoli, (Transllv.) a tecărui. (A ~ un obiect pentru a-l face sul.) 3. a frămînta, a răsuci, a suci. (A ~ batista în mînă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

învârti, învârtesc I. v. t. 1. a desfășura acțiuni dubioase 2. (intl.) a ancheta II. v. r. a se căpătui; a se îmbogăți profitând de un concurs de împrejurări favorabile

învârti (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva) după bunul plac.

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva).

a se învârti ca o muscă fără cap expr. v. a se învârti ca un coi într-o căldare

a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost.

a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.

Intrare: învârti
învârti1 (1 -t) verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
verb (VT305)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârti
  • ‑nvârti
  • învârtire
  • ‑nvârtire
  • învârtit
  • ‑nvârtit
  • învârtitu‑
  • ‑nvârtitu‑
  • învârtind
  • ‑nvârtind
  • învârtindu‑
  • ‑nvârtindu‑
singular plural
  • învârte
  • ‑nvârte
  • învârtiți
  • ‑nvârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârt
  • ‑nvârt
(să)
  • învârt
  • ‑nvârt
  • învârteam
  • ‑nvârteam
  • învârtii
  • ‑nvârtii
  • învârtisem
  • ‑nvârtisem
a II-a (tu)
  • învârți
  • ‑nvârți
(să)
  • învârți
  • ‑nvârți
  • învârteai
  • ‑nvârteai
  • învârtiși
  • ‑nvârtiși
  • învârtiseși
  • ‑nvârtiseși
a III-a (el, ea)
  • învârte
  • ‑nvârte
(să)
  • învârtă
  • ‑nvârtă
  • învârtea
  • ‑nvârtea
  • învârti
  • ‑nvârti
  • învârtise
  • ‑nvârtise
plural I (noi)
  • învârtim
  • ‑nvârtim
(să)
  • învârtim
  • ‑nvârtim
  • învârteam
  • ‑nvârteam
  • învârtirăm
  • ‑nvârtirăm
  • învârtiserăm
  • ‑nvârtiserăm
  • învârtisem
  • ‑nvârtisem
a II-a (voi)
  • învârtiți
  • ‑nvârtiți
(să)
  • învârtiți
  • ‑nvârtiți
  • învârteați
  • ‑nvârteați
  • învârtirăți
  • ‑nvârtirăți
  • învârtiserăți
  • ‑nvârtiserăți
  • învârtiseți
  • ‑nvârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârt
  • ‑nvârt
(să)
  • învârtă
  • ‑nvârtă
  • învârteau
  • ‑nvârteau
  • învârti
  • ‑nvârti
  • învârtiseră
  • ‑nvârtiseră
învârti2 (1 -tesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârti
  • ‑nvârti
  • învârtire
  • ‑nvârtire
  • învârtit
  • ‑nvârtit
  • învârtitu‑
  • ‑nvârtitu‑
  • învârtind
  • ‑nvârtind
  • învârtindu‑
  • ‑nvârtindu‑
singular plural
  • învârtește
  • ‑nvârtește
  • învârtiți
  • ‑nvârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârtesc
  • ‑nvârtesc
(să)
  • învârtesc
  • ‑nvârtesc
  • învârteam
  • ‑nvârteam
  • învârtii
  • ‑nvârtii
  • învârtisem
  • ‑nvârtisem
a II-a (tu)
  • învârtești
  • ‑nvârtești
(să)
  • învârtești
  • ‑nvârtești
  • învârteai
  • ‑nvârteai
  • învârtiși
  • ‑nvârtiși
  • învârtiseși
  • ‑nvârtiseși
a III-a (el, ea)
  • învârtește
  • ‑nvârtește
(să)
  • învârtească
  • ‑nvârtească
  • învârtea
  • ‑nvârtea
  • învârti
  • ‑nvârti
  • învârtise
  • ‑nvârtise
plural I (noi)
  • învârtim
  • ‑nvârtim
(să)
  • învârtim
  • ‑nvârtim
  • învârteam
  • ‑nvârteam
  • învârtirăm
  • ‑nvârtirăm
  • învârtiserăm
  • ‑nvârtiserăm
  • învârtisem
  • ‑nvârtisem
a II-a (voi)
  • învârtiți
  • ‑nvârtiți
(să)
  • învârtiți
  • ‑nvârtiți
  • învârteați
  • ‑nvârteați
  • învârtirăți
  • ‑nvârtirăți
  • învârtiserăți
  • ‑nvârtiserăți
  • învârtiseți
  • ‑nvârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • învârtesc
  • ‑nvârtesc
(să)
  • învârtească
  • ‑nvârtească
  • învârteau
  • ‑nvârteau
  • învârti
  • ‑nvârti
  • învârtiseră
  • ‑nvârtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învârti, învârt / învârti, învârtescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv intranzitiv A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ar număra cu voce tare de cîte ori se învîrte roata și ar stabili apoi, printr-o simplă înmulțire, distanța străbătută de căruță de la un punct la altul. GALAN, B. I 411. DLRLC
    • format_quote Un mecanism pe care să-l învîrți cu o cheie. C. PETRESCU, Î. II 68. DLRLC
    • format_quote Călăul n-avea decît să învîrtească grindeiul. NEGRUZZI, S. I 311. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Mielul gras încet, cu lene, se învîrte pe frigare. BELDICEANU, P. 53. DLRLC
    • format_quote Eu mi-am făcut un cîntec, Și n-aș fi vrut să-l fac, Dar fusul e de vină Că se-nvîrtea mereu, Și ce-mi cînta-nainte Cîntam pe urmă eu. COȘBUC, P. I 59. DLRLC
    • format_quote Pe deasupra bălții nagîții se-nvîrtesc. ALECSANDRI, P. A. 118. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oamenii șopteau liniștiți, așezați pe răzor. Unii își învîrteau cîte-o țigară. DUMITRIU, N. 88. DLRLC
      • format_quote Mama [pâinea] plămădea Ș-o lăsa pînă dospea; Apoi colaci învîrtea, Pe lopată mi-i culca. ALECSANDRI, P. P. 390. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia el punga, o sucește, o învîrtește. CREANGĂ, P. 44. DLRLC
      • format_quote Vine-mpărăteasa mînioasă și intră în boltă, ca să-și aleagă multe de toate. Tot învîrte și sucește. RETEGANUL, P. III 21. DLRLC
      • format_quote figurat L-a băgat în judecăți, l-a sucit, l-a învîrtit și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Și nici una nici două... învîrte, sucește, trage, întinde. ȘEZ. I 258. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cerca parcă să-și dea samă, să afle ce-i cu el și nu putea... se-nvîrtea odaia cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 35. DLRLC
      • format_quote Nu mi-e bine... pămîntul se învîrtește cu mine. BOLINTINEANU, O. 386. DLRLC
      • format_quote Vai de mine, se învîrtește casa cu mine. Toate le văd pe dos. ALECSANDRI, T. I 223. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (în jur). DEX '09
      • format_quote Mănîncă flăcăul cu toți ai casei și-și tot învîrte ochii în jur. GALAN, Z. R. 65. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv tranzitiv A se învârti în horă sau a învârti hora = dansa, juca. DEX '09 DEX '98
      sinonime: dansa juca
      • format_quote Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza. REBREANU, R. I 125. DLRLC
      • format_quote Fete mîndre cari știau a învîrti și hora, dar și suveica. CREANGĂ, A. 1. DLRLC
      • format_quote Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94. DLRLC
      • format_quote Și ia pe nuna de mînă, Cu mireasa dimpreună, Și-nvîrtiți o horă bună. TEODORESCU, P. P. 182. DLRLC
      • format_quote Hora se învîrtea sub streșina unui nuc bătrîn. SADOVEANU, O. I 73. DLRLC
      • format_quote Lăutarii cîntă, hora se-nvîrtește. BOLINTINEANU, O. 10. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble tranzitiv A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mânui
    • format_quote Brațul meu... Nu mai poate să învîrtească paloșul. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
    • format_quote Noi știm a învîrti sapa, coasa și secerea. CREANGĂ, A. 163. DLRLC
    • format_quote Și spre Dunăre-alerga, Hăulind și chiuind, Buzduganul învîrtind. ALECSANDRI, P. P. 59. DLRLC
    • 2.1. intranzitiv A amesteca în ceva (cu lingura). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37. DLRLC
      • format_quote P-a lui mumă o găseau Din gură frumos cîntînd Și din drugă învîrtind. TEODORESCU, P. P. 559. DLRLC
  • 3. reflexiv A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: foi
    • format_quote Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz, pe urmă iar mă duc la el. PREDA, Î. 92. DLRLC
    • format_quote Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vîrtejurile de fum. REBREANU, R. II 108. DLRLC
    • format_quote Începe a se învîrti prin casă cu neastîmpăr. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
    • format_quote figurat Tina Diaconu se învîrtea în jurul aceluiași subiect de conversație. C. PETRESCU, A. 473. DLRLC
    • format_quote Cinci cămăruțe în care abia te poți învîrti. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv figurat familiar A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fusese zece ani factor poștal, pe urmă... învîrtise niște afaceri nelămurite. C. PETRESCU, Î. II 141. DLRLC
    • format_quote Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? REBREANU, R. II 66. DLRLC
    • format_quote Peruianu era un avocat mediocru, dar învîrtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHUȚĂ, O. A. 275. DLRLC
    • format_quote Cei avuți i-am învîrtit eu pe la partea sedentară. CAMILAR, N. I 136. DLRLC
    • format_quote Ne-om învîrti astăzi și de țigări. PAS, Z. IV 16. DLRLC
    • format_quote Ei bravo! Te învîrți, ai? C. PETRESCU, C. V. 125. DLRLC
    • 4.1. A exercita o meserie. DLRLC
    • chat_bubble A învârti capul (cuiva) = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată, a-l zăpăci. DLRLC
      sinonime: zăpăci
      • format_quote De ce caută să-i învîrtească el capul fetei? REBREANU, I. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.