21 de definiții pentru vocală
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOCALĂ, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească niciun obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊ Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.
vocală [At: MAIOR, IST. 274/14 / V: (înv) vocal sn, vocale / Pl: ~le / E: lat vocalis, ger Vokal] (Fon) 1 sf Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol. 2 sf Semn grafic care reprezintă o vocală (1) Si: (îvr) voce (46). 3 sf (Îs) ~ anterioară (sau prepalatală, palatală) Vocală (1) care se articulează în partea anterioară a cavității bucale. 4 sf (Îs) ~ medială (sau centrală) Vocală (1) care se articulează în partea medială a cavității bucale. 5 sf (Îs) ~ posterioară (sau postpalatală, velară) Vocală (1) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale. 6 sf (Îs) ~ neutră Structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. 7 a (Îvr) Care prezintă caracteristicile unei vocale (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vocală s.f. (fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întîlnească nici un obstacol. Vocalele limbii române sînt: a, ă, î (â), e, i, o, u. Vorbea foarte repede,... lungind, adînc tulburător, vocalele (CA. PETR.). ◊ Vocală anterioară (sau palatală, prepalatală) = vocală care se articulează în partea anterioară a cavității bucale (e, i). Vocală medială (sau centrală) = vocală care se articulează în partea medială a cavității bucale (a, ă, î). Vocală posterioară (sau postpalatală, velară) = vocală care se articulează în partea posterioară a cavității bucale (o, u). Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. Vocală deschisă v. deschis. Vocală închisă v. închis. Vocală lungă v. lung. Vocală rotunjită v. rotunjit. Vocală scurtă v. scurt. Vocală tematică v. tematic. ♦ Semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. • pl. -e. /<lat. [littera]vocalis, it. vocale, germ. Vokal.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOCALĂ, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊ Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VOCALĂ, vocale, s. f. (Gram.; în opoziție cu consoana) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber, fără să întîlnească nici un obstacol, nici o ocluziune: semnul grafic, litera, care reprezintă un asemenea sunet. A, e, i, o, u, ă, î sînt vocale ale limbii romîne. ▭ Alternanțele fonetice privesc atît vocalele, cît și consoanele. IORDAN, L. R. 167. Un glas limpede de orășan care spunea uscat și simplu vocalele, se ridică deasupra gălăgiei. DUMITRIU, B. F. 10. Lipsa unei vocale, greșul unei periode sînt lucruri serioase. RUSSO, S. 77.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOCALĂ s.f. Sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întîlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOCALĂ s. f. sunet al vorbirii la a cărui articulare aerul din laringe iese liber, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă reprezentând un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VOCALĂ ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs prin ieșirea liberă a curentului de aer din plămâni. 2) Semn grafic ce reprezintă un astfel de sunet. /<germ. Vokal, it. vocale, lat. vocalis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vocală f. literă ce are un son prin sine însăș: a, e, i, o, u sunt vocale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vocal2 sn vz vocală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vocal1, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 59 / Pl: ~i, ~e / E: fr vocal, lat vocalis] 1 (Muz) Care este executat cu vocea. 2 (Îs; îoc muzică instrumentală) Muzică ~ă Muzică compusă pentru a fi interpretată cu vocea. 3 (D. oameni; îs) Solist ~ Solist care cântă cu vocea. 4 (Îs) Ansamblu ~ Grup de cântăreți care interpretează împreună o piesă muzicală. 5 Care aparține vocii (1) Si: (nob) vocifer (1). 6 Care ține de voce, de tehnica emisiei sunetelor Si: (nob) vocifer (2). 7 Care servește la producerea vocii (2) Si: (nob) vocifer (3). 8 (Îs) Coardă ~ă Fiecare dintre formațiunile ligamentoase simetrice ale laringelui, prin vibrarea cărora se produc sunetele. 9 (Îs) Scară ~ă Registrul complet al sunetelor vocii umane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vocale sf vz vocală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vocál, -ă adj. (lat. vocalis, d. vox, vocis, voce). Relativ la voce: coardele vocale ale gîtuluĭ. Cu vocea, din gură: muzica vocală (în opoz. cu cea instrumentală). S. f. Gram. Sunet care se pronunță fără ajutoru uneĭ consonante: a, e, i, o, u, ă, î îs vocale. Adv. Pin voce.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vocală s. f., g.-d. art. vocalei; pl. vocale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vocală s. f., g.-d. art. vocalei; pl. vocale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vocală s. f., pl. vocale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+literă-vocală s. f., g.-d. art. literei-vocală; pl. litere-vocală
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOCALĂ s. (FON.) 1. (înv.) glasnică, sunătoare. (Consoane și ~e.) 2. vocală anterioară = vocală palatală, vocală prepalatală; vocală centrală = vocală medială; vocală medială = vocală centrală; vocală palatală = vocală anterioară, vocală prepalatală; vocală posterioară = vocală postpalatală, vocală velară; vocală postpalatală = vocală posterioară, vocală velară; vocală prepalatală = vocală anterioară, vocală palatală; vocală velară = vocală posterioară, vocală postpalatală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VOCALĂ s. (FON.) (înv.) glasnică, sunătoare. (Consoane și ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
VOCALĂ s. f. (< it. vocale, lat. vocalis, germ. Vokal): sunet care se produce prin scurgerea nestânjenită și continuă a curentului de aer sonor prin canalul vorbitor. ◊ ~ simplă: v. pronunțată și notată o singură dată, ca de exemplu a și e în parte, o și ă în zonă, u și i în puțin, î din până. ◊ ~ dublă: v. pronunțată și notată de două ori, ca de exemplu ee în alee și epopee, ii în ființă și viitor, oo în coopera și zoologie, uu în atuuri și continuu. ◊ ~ plenisonă: v. care are caracter silabic (adică poate forma singură o silabă), ca de exemplu a în ață, e în era, i în ițar, o în oră, u în ușă. ◊ ~ semisonă: v. care nu are valoare silabică, care nu poate forma singură o silabă, ca de exemplu ă în bă-iat și mi-lă, î în dâ-ră și mâ-nă. ◊ ~ în hiat: v. care se întâlnește cu o altă v. în cadrul aceluiași cuvânt sau cu o v. din alt cuvânt, ca de exemplu e și a în cuvântul crea (cre-a), iar o și o în cuvinte diferite ca o operă. ◊ ~ palatală: v. articulată în regiunea palatului gurii prin apropierea limbii de această zonă, ca de exemplu e în cuvântul estuar și i în cuvântul istm. ◊ ~ anterioară (prepalatală): v. care se articulează într-un punct situat în partea de dinainte a cavității bucale, ca de exemplu e în cuvântul era și i în cuvântul imun. ◊ ~ medială (neutrală, centrală): v. care are ca punct de articulație partea de mijloc a cavității bucale, ca de exemplu a în aur, ă în ăștia și î în înalt. ◊ ~ posterioară (postpalatală, velară): v. care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale, ca de exemplu o în odor și u în unic. ◊ ~ deschisă: v. care se articulează cu maxilarele mai depărtate și cu canalul dintre limbă și palatul gurii mai larg decât la o v. închisă, ca de exemplu a din baclava. ◊ ~ semideschisă (mijlocie): v. care se articulează cu maxilarele pe jumătate deschise și cu canalul dintre limbă și palatul gurii strâmtat pe jumătate, ca de exemplu ă din țări, e din fler și o din corp. ◊ ~ închisă: v. care se articulează cu maxilarele apropiate unul de celălalt și cu canalul dintre limbă și palatul gurii mult mai strâmtat decât în pronunțarea unei v. deschise, ca de exemplu i din in, î din încă și u din una. ◊ ~ labială (rotunjită): v. care se articulează cu participarea buzelor, ca de exemplu o în onoare și u în unește. ◊ ~ nelabială (nerotunjită): v. care se articulează fără participarea buzelor, ca de exemplu a în arc, ă în soră, e în era, i în inimos și î în mâine. ◊ ~ mobilă: v. din rădăcina unui cuvânt flexibil care apare numai în unele forme ale acestuia, ca de exemplu o în cuvântul rusesc son „vis” (N. sg. son – G. sg. sna). ◊ ~ mută: v. care nu se pronunță deloc sau care se pronunță foarte slab, ca de exemplu e (finală și medială) din cuvintele franțuzești femme „femeie” și petit „mic” (în primul caz nu se pronunță, iar în al doilea se pronunță foarte slab). ◊ ~ accentuată (tonică): v. care este scoasă în evidență prin accent, ca de exemplu a în tare, e în fermă, i în ține, o în voie, u în sună, ă în zările și î în săptămâni. ◊ ~ neaccentuată (atonă): v. care nu este scoasă în evidență prin accent, ca de exemplu a în canistră, e în trecător, i în direcție, o în colonel, u în bucuros, ă în ciupercă și î în câmpie. ◊ ~ protonică: v. care se află înainte de silaba accentuată, ca de exemplu a în calibru, e în ferigă, i în vioară, o în colțat, u în sulfină, ă în măsea și î în câtime. ◊ ~ posttonică: v. care se află după silaba accentuată, ca de exemplu a în vremea, e în mare, i în fabrică, o în radio, u în abur și ă în salbă. ◊ ~ iodizată: v. care primește în pronunțare un iod (v.) anterior, la început de cuvânt, ca de exemplu v. e din cuvintele el (pron. „iel”), este (pron. „ieste”) etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
vocală, vocale s. f. Semn (notă) în muzica bisericească psaltică, în număr de zece, prin care se arată distanțele ascendente sau descendente dintre sunete. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vocală, vocalesubstantiv feminin
- 1. Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească niciun obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. DEX '09 DLRLC DN
- A, e, i, o, u, ă, î sunt vocale ale limbii române. DLRLC
- Alternanțele fonetice privesc atît vocalele, cît și consoanele. IORDAN, L. R. 167. DLRLC
- Un glas limpede de orășan care spunea uscat și simplu vocalele, se ridică deasupra gălăgiei. DUMITRIU, B. F. 10. DLRLC
- Lipsa unei vocale, greșul unei periode sînt lucruri serioase. RUSSO, S. 77. DLRLC
- 1.1. Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Vocală anterioară = vocală palatală, vocală prepalatală. Sinonime
- 1.3. Vocală centrală = vocală medială. Sinonime
- 1.4. Vocală medială = vocală centrală. Sinonime
- 1.5. Vocală palatală = vocală anterioară, vocală prepalatală. Sinonime
- 1.6. Vocală posterioară = vocală postpalatală, vocală velară. Sinonime
- 1.7. Vocală postpalatală = vocală posterioară, vocală velară. Sinonime
- 1.8. Vocală prepalatală = vocală anterioară, vocală palatală. Sinonime
- 1.9. Vocală velară = vocală posterioară, vocală postpalatală. Sinonime
-
etimologie:
- vocalis DEX '09 DEX '98 DN
- Vokal DEX '09 DEX '98 MDN '00