volta¹ [At: ABC MAR. / E: it volta] 1 i (Plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească bușteanul cu ajutorul țapinelor. 2 av (Îe) A da ~ A rostogoli sau a răsturna spre a fi rostogolit un buștean cu ajutorul țapinelor. 3 s (Îlav) De-a ~ De-a rostogolul. 4 i (Mrn) Termen prin care se dă comanda de a se lega o parâmă care să împiedice virarea navei. 5 i (La jocurile de copii) (Auto)comandă pentru săritul de pe o înălțime. 6 av (Îe) A face ~ A pleca repede (învârtindu-se) dintr-un loc. 7 s (Îe) A-și face ~tă A-și lua vânt înainte de a sări sau de a alerga. 8 sf (Muz) Voltă (8).

volta¹ interj. 1 (mar.) Comandă pentru virarea unei nave. 2 (în plutărit) Termen prin care se dă semnalul către lucrătorii dintr-o echipă ca să rostogolească buștenii cu ajutorul țapinelor. • /<it. volta, imper. lui voltare „a întoarce”.

Volta m. fizician italian, celebru prin lucrările sale asupra electricității, inventator (1799) al pilei voltaice (1745-1827).