5 definiții pentru gestă (liv.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gestă1 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr geste, it gesta] 1 (Liv) Faptă memorabilă. 2 (Liv) Act de vitejie. 3 Poem epic din Evul Mediu care evoca faptele de vitejie ale unor eroi.
GESTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTĂ2 s. f. 1. faptă memorabilă, în general războinică; act vitejesc. 2. poem epic sau eroic din evul mediu. (< fr. geste, it. gesta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+gestă (livr.) s. f., g.-d. art. gestei; pl. geste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GESTĂ (< fr. geste < lat. gesta, fapte eroice) Denumire a poemelor epice din literatura franceză veche, cuprinzînd fapte și întâmplări eroice. Răspîndite nu numai în Franța, ci și în Anglia, Germania, țările nordice. Unele din ele, sub formă de cicluri, se referă la epoca lui Carol cel Mare, Wilhelm de Orania, nobili feudali etc. Un exemplu de asemenea poem epic, în literatura franceză, este La chanson de Roland, scris în versuri decasilabice și care face parte din ciclul lui Carol cel Mare, poemul imortalizînd pe vestitul paladin al lui Carol cel Mare.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gestă, gestesubstantiv feminin
- 1. Faptă memorabilă; act vitejesc. DN
- 1.1. Poem epic sau eroic din evul mediu. DN
-
etimologie:
- gesta DN
- geste DN